Alte aplicații

Datarea radioactivă

Datarea radioactivă utilizează principiile dezintegrării radioactive, un procedeu frecvent utilizat de geologi şi arheologi pentru a determina vârsta materialelor.

Raportul dintre atomii de C-14 radioactivi şi atomii de C-12, forma lor stabilă în atmosferă, a rămas constant de mii de ani. Deşi atomii de C-14 se dezintegrează, izotopul continuă să se formeze în mod continuu, ca urmare a faptului că neutronii proveniţi din radiaţia cosmică a soarelui se ciocnesc cu atomii de azot-14 din atmosfera terestră, menţinând astfel constant raportul C-14/C-12 în atmosferă.

Dioxidul de carbon (CO₂) din moleculele din aer poate să conţină oricare dintre cei doi izotopi de carbon. Acest CO₂ este continuu folosit de plante în procesul de creştere. Deoarece raportul atmosferic dintre C-14/C-12 în CO₂ este constant, planta asimilează un raport constant între cei doi izotopi, atât timp cât este în viaţă. Când planta moare, ea nu va mai asimila CO₂, iar proportia de C-14/C-12 devine descrescătoare de-a lungul timpului. În mod asemănător, deoarece animalele se hrănesc cu plante, proporţia C-14/C-12 devine descrescătoare după moartea acestora.

Prin arderea unei probe de material fosil, reacţia cu oxigenul a carbonului conţinut de acesta va genera CO₂ , gaz care va conţine o componentă radioactivă formată din izotopul C-14, care este măsurabilă. Cunoscând timpul de înjumătăţire relativ scurt al izotopului C-14 (circa 5730 ani), se poate calcula vârsta aproximativă a obiectului investigat. Sensibilitatea de detecţie a echipamentelor analitice actuale limitează aplicabilitatea metodei atunci când probele au o vârstă mai mare de 80000 de ani.

Pentru aplicaţii geologice (determinarea vârstei rocilor), se folosesc izotopi cu timp de înjumătăţire mult mai mare.

Geologia şi identificarea elementelor

Masurarea radioactivităţii poate fi folosită la localizarea şi estimarea resuselor de minereu de uraniu sau de alte minereuri radioactive.

În industria minieră, identificarea elementelor constitutive din roci şi minerale are la bază efectul de fluorescentă, care se produce atunci când o radiaţie primară emisă de un material radioactiv sursă poate induce în alt material-probă radiaţii de fluorescenţă X, Prin măsurarea energiilor şi intensităţilor acestor radiaţii de fluorescenţă se poate determina compoziţia calitativă şi cantitativă a materialului analizat.

Detectoarele de fum

Detectoarele de fum sunt dispozitive de siguranţă indispensabile în multe locuinţe, sedii de firme, hale de producţie sau de depozitare etc.

Există două tipuri de detectoare de fum. Un tip foloseşte un senzor optic pentru a detecta schimbări în lumină cauzate de fum, celalalt foloseşte, de obicei, radioizotopul americiu-241 fiind mult mai ieftin şi mai sensibil la o gamă mai largă de condiţii de incendiu.