Aplicații în agricultură și alimentație
Substanţe trasoare în agricultură
Substanţe trasoare asemănătoare celor utilizate în medicină sunt, de asemenea, utilizate în agricultură pentru a studia plantele şi a optimiza cantităţile de îngrăşăminte şi erbicide administrate, atât din considerente economice, dar şi pentru a limita efectul nociv al acestor substanţe faţă de mediului înconjurător (râuri, ape subterane etc.). În acest scop, pentru evaluarea consumului de îngrăşăminte şi erbicide, se utilizează radioizotopii azot-15 şi fosfor-32, măsurându-se cantitatea de substanţă asimilată de plantă, în raport cu cantitatea totală administrată iniţial.
Radiaţiile ionizante emise de radioizotopi sunt de asemenea utilizate pentru obţinerea de culturi mai productive şi mai rezistente la secetă şi boli, precum şi culturi cu randament crescut sau cu un timp mai scurt de creştere. Această tehnică este utilizată de mai multe decenii, şi a contribuit la asigurarea hranei pentru unele ţări din lumea a treia.
Controlul insectelor
În întreaga lume, aproximativ 10% din culturile agricole sunt distruse de insecte. Pentru a controla această ameninţare, în perioadele specifice de împerechere sunt eliberate în mediul înconjurător insecte sterilizate artificial în laborator, cu ajutorul radiaţiilor ionizante. Insecte femele care se împerechează cu insectele sterile masculine nu se mai pot reproduce. În consecinţă, populaţia de insecte dăunatoare poate fi diminuată rapid, metoda de eliberare a insectelor sterile în natură fiind cunoscută sub denumirea “tehnica insectelor sterile” (SIT).
Tehnica SIT este utilizată în mod curent în unele ţări, cu sprijin din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (IAEA).
Tratamentul şi conservarea alimentelor
Radiaţiile ionizante reprezintă, de asemenea, o alternativă la produsele chimice în tratarea şi conservarea alimentelor. Radiaţiile pot fi folosite pentru a prelungi perioada de valabilitate a produselor alimentare.
În carne şi alte alimente de origine animală, iradierea distruge bacteriile care cauzează alterarea, precum şi boli, cum ar fi otrăvirea cu salmonella. Acest lucru permite o ofertă de alimente sigure, care pot fi stocate timp îndelungat.
Iradierea inhibă, de asemenea, formarea tuberculilor de fructe şi legume, pentru a întârzia coacerea lor. Rezultatul este că fructele şi legumele proaspete pot fi stocate mai mult timp înainte de maturare.
Tehnica de iradiere este deosebit de importantă atunci când se exportă alimente în ţările cu climă tropicală, caz în care produsele alimentare pot fi alterate cu uşurinţă din cauza temperaturilor ridicate.
Iradierea produselor alimentare se realizează cu ajutorul electronilor accelerati (radiaţii beta), şi cu radiaţiile ionizante emise de surse, cum ar fi radioizotopii cobalt-60 si cesiu-137. Razele X sunt, de asemenea, utilizate. Niciuna dintre aceste surse de radiatii utilizate nu are suficientă energie pentru a determina o radioactivitate remanentă în produsele alimentare tratate.
Carantina şi exportul alimentelor
Radiaţiile ionizante sunt folosite pentru a distruge paraziţii şi insectele ce pot exista în bunurile exportate în afara unei ţări. Radiaţia ucide paraziţii care pot genera risc major de carantină în ţările de destinaţie.
În Australia, tehnica este utilizată la decontaminarea materiilor prime, cum ar fi lână brută şi lemn pentru export.